"Caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"
Aşa că, omul lui Dumnezău, ţâpă răul păstă hăt şi şăzi la un loc. Pune-ţi om pă masă ca la Împăratu’, mâncări domneşti, ori ca la cătane hrană dă la manutanţă.
Păntru muiat grumazăle şi dăzlegat limba la vorbă, plinu-i podrumu’ dă vinarsuri şi răchii,iară capu’ draftului luceşte pă pult.
Dacă cele cântări umblă a vă mâna dă pă scauăn, slobodu-i la joc şi voie bună.
Intră dară om şi ieşi un om şi jumătate dă la Moara cu Noroc, fala plăşii Ineului şi a comitatului dă Arad.
Bucatele noastre alese (pentru cand te plictisesti)
O mâncare bună mere pă grumaz cu ajutor dă beutură bună, că doară şi armăsarii să ţân cu abrac da’ şi s-adapă. Daţi numa’ un fişcur şi cereţi la fătuţăle ori ficiorii noşti ce-ţi pofti, iară ei musai v-or aduce dăgrabă dân podrum ori dă după pult ce-ţi ordona: o tărie, un vin, o bere ori mai multie, sucuri, café şi altie cele, dă făcut Binele Mai Bine.
“…Lică venea des pe la Moara cu noroc, câte-o dată, câte de două, ba și câte de mai multe ori pe săptămână. El venea, descăleca, bea câte un pahar de vin, mânca ceva și iar se ducea. Numai arareori se întâmpla ca el să stea mai mult; însă mai ales duminica el venea adeseori cu câte doi-trei tovarăși, și atunci era în voie bună.
…drumul era mereu umblat, și nici chiar duminica nu era părăsită cârciuma de la Moara cu noroc. Toamna se țin târgurile cele bune; toamna are omul câte ceva de vândut; toamna fac neguțătorii trebile cele bune; “
“Cinci cruci stau înaintea morii, două de piatră și trei altele cioplite din lemn de stejar, împodobite cu țircălamul și vopsite cu icoane sfinte; toate aceste sunt semne care-l vestesc pe drumeț că aci locul e binecuvântat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scăpat altul de o primejdie.
Dar binecuvântat era locul acesta mai ales de când veniseră cârciumarul cel nou cu nevasta lui tânără și cu soacră-sa cea bătrână, căci ei nu primeau pe drumeț ca pe un străîn venit din lume, ci ca pe un prieten așteptat de multă vreme la casa lor. “
Iară când ei îl găseau, se puneau să-i cânte, și atunci venea rândul la Uța, femeie înaltă, smeadă și sprintenă la vorbă.”
Dacă nu-ţi şti care vi-i placu’ nu-i bai, că ştim noi cu ce să-mbie purcelu’ dân cuptor ori pă ce înoată raţa mai bine. Om sta străji să nu vie somnu’ cu mierazuri dă cafele, iară ca să vă-mbiaţi la vorbă şi la joc, avem d’adus până s-o găta lumea şi după aia. Sînătachie şi Virtuchie s-aveţi!
înainte de toate el spusese că nu ține minte să fi vorbit la Moara cu noroc despre arăndaș și despre slujnică, ori că Sailă să fi plecat cu Buza-Ruptă drept la Ineu, iară când i se citiră mărturisirile celorlalți, el răspunse scurt: “Se poate, dar eu nu-mi aduc aminte”. adunase mulți bani Ghiță, atât de mulți, încât în fiecare zi își zicea: “Mult a strâns arăndașul!”, dar precum adună banii, el scapătă mereu în gândul său. În vremea aceasta Lică trăia zile albe.
El venea des pe la Moara cu noroc, și de câte ori venea era vesel și bun și om cu dare de mână. Și fiindcă era vesel și bun și darnic, țiganii de la Ineu prinseseră slăbiciune de dânsul și treceau foarte des pe la cârciumă ca să întrebe dacă n-a venit cumva ori dacă nu are să vină în curând, ca să-și petreacă cu tovarășii.”
Era aproape de Moara cu noroc. Nu-i mai despărțea decât un deal. Ploaia încetase; norii se răriseră și razele soarelui furișat din dosul norilor atingeau de asfințit culmile dezvelite ale Bihorului, care de aici nu se vedeau decât ca de câteva palme în dosul dealului, acoperit cu pădurea deasă, ce se întindea la stânga drumului. Pe drum stătea o trăsură boierească fără de cai.
“Iară pentru Ghiță cârciuma era cu noroc. Patru zile pe săptămână, de marți seara până sâmbătă, era mereu plină, și toți se opreau la cârciuma lui Ghiță, și toți luau câte ceva, și toți plăteau cinstit.
“De când drumurile erau mai umblate…cotitura de la Moara cu noroc, altădată vestită de rea, era însă în anul acesta scutită, și drumeții scoseseră vorba că, de când Ghiță a venit la Moara cu noroc, locurile nu mai sunt primejdioase cale de o zi jur împrejur.
